Cu siguranță ai întâlnit și tu oameni care te-au făcut să te simți că nu ești ”destul”, ori, din contră, că ești ”prea”. Te-ai întrebat dacă nu cumva ei au dreptate și atunci a apărut în cale una dintre cele mai perfide tentații – aceea de a te schimba pentru a le fi lor pe plac. Cu speranța că această idee a fost doar un gând trecător prin mintea ta și că nu ai căzut în plasa iluziei de a te autoperfecționa doar pentru a corespunde standardelor lor, te invit să..rămâi așa cum ești!
Există oameni care iubesc haosul din tine și care sunt gata să-ți fie la fel de fideli precum sunt mateloții vasului lor chiar și pe timp de furtună. Pe de altă parte, vor fi în viața ta și marinari ce vor părăsi barca atunci când ea se clatină, la prima adiere de vânt. Important este ca acestora din urmă să nu le arunci colacul de salvare. Ei se vor întoarce, preferând din nou siguranța de la bord, în defavoarea valurilor învolburate. Și când aceștia revin, tu spune-le că nu mai este loc pe punte pentru ei. Deci croaziera s-a încheiat.
Ceea ce vreau să spun, de fapt, dincolo de orice alte figuri de stil, este că e important să realizezi că meriți totul și că vei fi totul, la un moment dat, pentru cineva. Fugi de dragostea cu porția. Nu aștepta apelul care nu mai vine și nu-ți pierde timpul ascultând tonuri de ”Ocupat”. Când cei ce te-au rănit se întorc doar zi-le, simplu, că ”e plin”. E plin la tine în suflet de oameni care au făcut tot posibilul să-l facă să fie plin, atunci când părea că nimic nu-l mai poate umple. Sau spune-le clar că ”nu e loc”, că pe vaporul tău nu se călătorește clandestin, iar biletele s-au dat, s-au cumpărat cu clipe înșiruite de răbdare și cu doze zdravene de încredere din partea norocoșilor care s-au îmbarcat definitiv în viața ta.
Nu alege nici oamenii care nu privesc cu tine către același port, căci aceștia se lasă cel mai ușor purtați de val. Și, cel mai important, atunci când arunci ancora, nu poposi mai mult decât este nevoie; vei deveni doar o povară pentru omul care nu are răbdare să afle valoarea comorii din adâncuri, vrăjit fiind de dorința puternică de a ajunge pe uscat.
Iar când aceștia, orbiți de vanitate, îți vor spune că au abandonat misiunea din cauza mării agitate care ești chiar tu, răspunde-le detașat că frumusețea mării nu piere niciodată, nici măcar în pofida faptului că valurile sale se sparg la mal.
Foarte frumos scris. Dar tu „autoarea” pui in practica?