#DincoloDeGen. Băieții se tem. Bărbații fac față.

0
1606

Nu plânge, ești bărbat! …îmi vine în minte ce-mi zicea mama încă de când nu știam foarte bine ce diferențiază un bărbat de o femeie. Nu plânge, ești bărbat! îmi vine în minte când mă încurajez singur, când îmi e greu și nu mă știe nimeni, în momentele în care apartamentul meu devine un spațiu mult prea mare pentru mine și parcă hainele îmi strâng plămânii până ce-mi taie respirația. Nu plânge, ești bărbat! mi-au zis prietenii când ea m-a rănit. Nu plâng…, le-am zis c-un nod în gât…

Mi-e teamă, domn’e, mi-e teamă! Mi-e teamă și am slăbiciuni!

Și totuși rămân bărbat. Pentru că, deși mă tem, fac față.

Mi-e teamă de dezamăgire și de dragoste trădată prin parcări, mi-e teamă de moarte și de întunericul ei, mi-e teamă de viață și c-o să câștige.

Viața se încăpățânează să-mi arate că sunt slab și mă obligă să recunosc când mi-e frică. Vrea să mă convingă cu tot dinadinsul că sunt doar un băiat; NU! sunt bărbat și, cu toate că mă tem, știu că trebuie să fac față.

Sunt bărbat și am slăbiciuni…

În timp ce povestesc depre cât de multe femei îmi stau la picioare, tânjesc după două vorbe calde ale uneia care nu mă vrea.

În timp ce iau în râs tipologiile de băieți ai mamei, sunt conștient că mama este, de fapt, liniștea mea și nici măcar timpul nu poate să-mi demonstreze contrariul.

Sunt bărbat și da, mă tem. Dar știu că sunt ca focul și prind mai mult curaj când viața îmi dă scântei.

Viața se încăpățânează să-mi arate că sunt slab. Îi dau voie, din când în când, să mai câștige. Și-apoi o contrazic. Pentru că sunt bărbat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here