”Fata tatii” și ”băiatul mamei” sunt mai mult decât două expresii uzuale care capătă, de cele mai multe ori, conotații peiorative. Datorită lui Freud, ele își găsesc și originea, fiind, desemnand de fapt, concepte extrem de interesante din psihanaliză. Complexul lui Oedip (cunoscut drept Sindromul Oedip) si Complexul Electra sunt mai mult decat doua denumiri pretențioase; sub umbrela lor, se ascund explicatiile comportamentale ale fetitelor si baieteilor, vis-a-vis de parintii de sex opus.
Complexul lui Oedip, la origini – Care este mitul lui Oedip?
Oedip este un nume sonor din mitologia Greciei Antice. Potrivit fascinantei legende pe care Sofocle a și pus-o în scenă, Oedip era fiul conducatorului din Teba, regele Laios. De teamă că Oedip îl va detrona, Laios îi porunceste unui pastor să-l ucidă pe cel pe care îl recunoscuse drept fiu. Pastorul, însă, nu respecta ordinul regelui și alege să îl crească pe Oedip ca și când ar fi fost copilul său. Dupa ani și ani, Oedip îl ucide accidental pe Laios, fără să știe că acesta era, de fapt, tatăl său natural și se căsătorește, în necunoșțință de cauză față de această situație, chiar cu propria-i mamă.
Complexul Oedip & Complexul Electra
Complexul lui Oedip este sintagma atribuită unuia dintre cele mai interesante fenomene psihologice. Potrivit specialiștilor, acesta desemnează o etapă de atașament excesiv din partea copiilor vizavi de părinții de sex opus. Se pare că manifestările sindromului Oedip au loc atunci cand cei mici se află în intervalul de vârstă 3-6 ani.
De fapt, aceasta este perioada în care copiii își conturează identitatea sexuală; cel mic va imita comportamentul părintelui de același sex și va dezvolta o afecțiune aparte(chiar și erotică, spun psihologii) pentru părintele de sex opus. Așa se explică, deci, că cei mai mulți dintre noi căutăm pe parcursul vieții, parteneri care să semene -fizic și nu numai – cu părintele nostru de sex opus.
Complexul lui Oedip in viziunea lui Sigmund Freud
Despre complexul lui Oedip a scris însăși Freud, care a preluat această denumire dintr-o piesa de-a lui Sofocle (intitulată ”Oedip rege”). În secolul XIX, Freud face referire la existența unei dorințe sexuale pe care majoritatea copiilor o dezvoltă pentru părinții lor (respectiv fetițele pentru tații lor, iar băiețeii pentru mame). Potrivit marelui psihanalist, această pasiune apare în jurul vârstei de 3-5 ani, poate chiar 6 – mai exact, în perioada în care copiii încep să își descopere organele genitale și în care încep să dea semne de pudicitate. Stagiul falic
La bază, acest concept se referă doar la atitudinea băiețeilor față de mama lor. Concret, băiețeii încearcă să-și impresioneze mamele în mod constant, în timp ce tatăl este văzut ca un rival în lupta pentru atenția și admirația primită din partea mamei.
Complexul Electra în psihologia neo-freudiană
Ceva mai târziu a fost introdus și complexul Electra, care reprezintă competiția de natură afectivă a fetelor cu mamele, pentru atenția taților. Cu toate că fetițele simt nevoia de grija și de afecțiunea maternală, ele devin extrem de geloase și de posesive în interacțiunile cu tații lor. Conceptul a fost mentionat si dezbatut pentru prima dată în 1913, de catre Carl Gustav Jung și reprezintă o viziune neo-freudiană în domeniul psihologiei.
La fel ca și Sindromul Oedip, Complexul Electra apare la fetițele aflate în stagiul falic (3-6 ani). Etapa falică este cea de-a treia din procesul dezvoltării psihosexuale, din cele cinci faze, respectiv: orală, anală, falică, latentă, genitală.
Complexul Electra și originea sa mitică
Complexul Electra (sau Complexul Electrei) are, de asemenea, o origine mitică. Personajul legendar Electra a pus la cale, împreună cu Oreste, fratele său, un plan de răzbunare împotriva mamei lor, Clytemnestra și a partenerului acesteia. Motivul răzbunării celor doi a pornit de la fapul că mama sa, alături de partenerul ei, îl uciseseră pe tatăl lor biologic, pe nume Agamemnon.
Complexul Oedip și Complexul Electra nerezolvate
Deși manifestările acestor două complexe ar trebui să se estompeze pe măsură ce înaintăm în vârstă, există și cazuri în care adulții încă prezintă semnele specifice acestor condiții psihologice. Nerezolvarea Complexului Electrei sau, după caz, al lui Oedip se concretizează în nevroze puternice și reprezintă chiar o cauză a apariției tulburărilor de sexualitate (homosexulitatea).
Drept urmare, atât femeile cât și bărbații care rămân captivi simptomatologiei acestor complexe pot dezvolta orietări fixiste asupra tatălui/mamei; acesta este și motivul pentru care vor căuta parteneri sexuali care să se asemene, din diverse puncte de vedere, cu părintele de gen opus.
Pentru soluționarea acestor probleme, este necesar tratamentul de natură psihiatrică. Terapia cognitiv-comportamentală, dar și ședințele de psihanaliză pot da roade. Totuși, pentru că nu există o rețetă a succesului în rezolvarea complexelor despre care am vorbit astăzi, specialiștii recomandă terapiile personalizate, care variază de la pacient la pacient.
Concluzii
Aceste două tipuri de manifestări comportamentale sunt obișnuite la copii mai ales în perioada specificată mai sus (3-6 ani).
Potrivit lui Freud, atât complexul Oedip cât și complexul Electra se încheie în momentul în care copilul s-a identificat cu părintele aceluiași sex și și-a reprimat instinctul sexual. Dacă în relațiile cu părinții copiii nu au trecut prin traume și daca atitudinile părinților vis-a-vis de cei mici nu au fost nici prea prohibitive, nici stimulative în exces, manifestările acestor concepte psihologice sunt depășite.
Există, însă și cazuri în care complexul lui Oedip și complexul Electra generează traume, caz în care apare așa-numita ”nevroză infantilă”.
Așadar, putem afirma că efectele lor se produc, mai mult sau mai puțin conștient, pe parcursul întregii vieți.
