Cei care nu cred în eroi sunt cei care nu-l știu pe tata

1
563

Father and Daughter

Tata există să nu se plângă niciodată, oricât de greu i-ar fi să păstreze aparențele. Să stea în picioare când noi suntem la pământ. Tata există să nu renunțe până ce războiul nu e câștigat. În esență, există să fie tare pentru noi. Există pentru că merge tot timpul cu fruntea sus și pentru că e un munte de ambiție. Există să mă-nvețe să trăiesc când el n-o să mai fie. 

Tata știe că mâinile care ajută sunt mai sfinte decât cele care se roagă. El se hrănește din binecuvântările celor cărora le-a întins o mână de ajutor și crește din îmbrâncelile celor care au uitat să-i fie recunoscători. Vulpile nu știu că tata m-a învățat să fiu lup. Și lupii n-au nevoie să umble în haite ca să atace.

Tata există pentru că nu-i știe nimeni lacrimile. Am trăit mult timp puternic convinsă că tata nu plânge niciodată. Asta până când l-am văzut pentru prima data plângând. Atunci a fost momentul în care universul meu și-a pierdut coerența și nici măcar până acum nu și-a mai regăsit-o. 

Ceva în mine arde…Tata plânge! Plânge tata?! Dar el nu plânge niciodată…

Cam astea erau cuvintele pe care i le-am dat tatălui meu să le citească într-un moment în care încă speram că iubirea noastră e suficient să-l țină în viață. Și acum aș spune la fel oricui m-ar întreba de tata. Aș mai adăuga că cei care nu cred în eroi sunt doar cei care nu l-au cunoscut pe tata. Demn chiar și-n fața morții, el m-a învățat să mă descurc pentru că știa că el n-o să mai fie. Eroii n-au nevoie de compasiune, nu cer îndurare și nici nu se lasă intimidați de adversar. De asta tata va fi în ochii mei icoana unui om care a învins. A terfelit moartea și i-a dat impresia că ea a câștigat, când, de fapt, el a ajuns acum să ia cina cu îngerii.

În rest, nu s-a schimbat nimic, doar forma verbului din „tata există”…dar am înțeles că orice soare trebuie să apună…

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here